Ecologizare in Parcul Feroviarilor

Da, in sfarsit o sa pot sa fac jogging. Parcul Feroviarilor este la un pas de mine si mereu m-am intrebat de ce nu sunt copii cu bunicile lor acolo, de ce nu vad flori inflorite, de ce nu se aude rasete de copilasi..ei bine, asta se va schimba: sambata va avea loc o actiune de ecologizare! Mai multe detalii aici
Let’s join them and make everybody happy! (including me:D)

 

Diana

Pentru ca eu scriu chestia aia cu L, recenzii/proiecte, iau decizii, incerc sa imi gasesc locul, invat zilnic de la my personal guru (socuri electrice ), incerc sa ma las de fumat si tin si cura in acelasi timp (nu o sa mearga niciodata) si multe altele, Diana a scris un post in locul meu.

Cine e Diana? Diana este un eu, cu un an mai mica. Diana mestereste aici. Diana, impreuna cu echipa ei, a luat locul III la OC. Si locul II la Proiectul P (chiar daca pentru mine, toti au fost “cei mai buni”).
De ce Diana? Pentru ca e singura pentru care nu am sentimente de ura din cauza faptului ca o cheama Diana. Pentru ca m-a intrebat ce sa faca. Pentru ca a acceptat sa scrie pe blog, despre orice. Pentru ca ma va lua cu ea la TIFF. Pentru ca inca o cred ca imi va face bors. Pentru ca in ultima vreme numele “Diana” ma face sa zambesc. Pentru ca mi-a zis ca ma respecta.

Acest post este scris pentru că Diana m-a pus. Să am ceva de făcut în timp ce ea își face licența, spunându-mi scrie: „experiențe din facultă, de la Buc, orice”.

În ultimele zile m-a bântuit o frază: „Înțelesul este eroziunea cuvintelor, iar semnificația este eroziunea semnelor.” (Baudrillard-America)

Așadar cuvintele se degradează progresiv, lipsindu-le farmecul alocat. Cum e atunci când zici un „Te iubesc!” românesc? Cum e când zici unul englezesc? Cum e când zici „je t’aime”? Care e mai profund? Care îți dă fiori? E atât de plină lumea de „ILY” încât DA! înțelesul este degradat. Dar, e așa de complicat câteodată, când din multitudinea de cuvinte nu reiese nici o eroziune, când efortul depus spre înțelegere nu are rezultat. Cum e atunci când ai cuvinte, dar nimeni nu a înțeles? Ești o cauză pierdută? Te desfășori, emiți semne, comunici? Atât de multe semne? Semne fără semnificație.

În fine, acest proces interogativ ce a erodat?

P.S. Multumesc ca ai acceptat “internship-ul” acesta. ;;)

 

I do!

This my way of saying “Congratulations” to the newly weds!
May you live happily ever after. Congrats, cuz!

 

Este azi, 20 mai.

Pentru că azi vreau și pot și chiar trebuie. Azi contez!

 

Ca$$a Loco rythm

Ba putiem! ) Proaspat scoasa din cuptor! Enjoy.

Thanks, Rada!

 

Voluntariat+Sis=Love

Pentru că Sis poate. A demarat SNV-ul, merge la dentist (:D) iar acum se bronzează natural (ceea ce înseamnă Nu la solar, fată!).
Așa arată anunțul de lansare pentru SNV:

Saptamana Nationala a Voluntariatului (SNV)

11 – 17 mai 2009

EXPRIMA-TE PRIN FAPTE! FII VOLUNTAR!

Pro Vobis – Centrul National de Voluntariat si Reteaua Nationala a Centrelor de Voluntariat din Romania anunta lansarea Saptamanii Nationale a Voluntariatului (SNV) editia 2009, care va avea loc in perioada 11-17 mai. SNV este un eveniment national menit sa mobilizeze cat mai multi voluntari care sa contribuie la dezvoltarea comunitatilor lor si sa atraga sprijinul celorlalti pentru activitatea voluntarilor si recunoasterea meritelor voluntarilor! Editia 2009 a SNV se desfasoara sub motto-ul „Exprima-te prin fapte! Fii Voluntar!” si este finantata de catre Uniunea Europeana prin programul Tineret în Actiune, administrat in Romania de ANPCDEFP.

SNV este un eveniment deschis tuturor: persoane care cred ca prin fapte mici pot schimba ceva in mai bine, organizatii, institutii, companii, grupuri de initiativa care doresc sa desfasoare activitati de voluntariat sub egida SNV, si tuturor actualilor si viitorilor voluntari care doresc sa se implice în activitati de voluntariat în cadrul evenimentelor organizate în SNV. Pro Vobis pune la dispozitia partenerilor locali ai SNV materiale promotionale personalizate si o sectiune speciala dedicata evenimentului pe pagina http://www.voluntariat.ro/snv.htm cu informatii despre calendarul national SNV 2009, materialele promotionale disponibile pentru partenerii locali, idei de activitati organizate in cadrul SNV, rapoartele si calendarele de activitati din anii trecuti.

Pentru a va inscrie activitatile in calendarul national si a comanda materialele promotionale va invitam sa ne contactati la tel/fax 0264 412897, mobil 0755 045103, e-mail programe@provobis.ro, persoana de contact Ramona Dragomir, Coordonator programe.

You tell them, sis!

 

Zi-mi pe nume

Mă gândesc de ceva vreme despre ce să fie postul acesta, ținând cont de faptul că a trecut aproape o lună de când nu am mai scris. În mod normal o lună nu e cine știe ce, adică hai să fim serioși, doar se schimbă o filă din calendar. Ei bine, nu e așa. Au fost niște săptămâni pline, productive: am fost la Buc, am fost acasă de Paște, am fost la BCU, am fost pe terase, Adina și-a făcut blog și nici nu mai e blondă, Ale și-a terminat licența (o.O – trademark Vio), ne twitteruim mai toți, ne-am team-buildinguit la grătare etc. etc.

Suntem pe drumul cel bun, nu? Atât doar că nu se știe pentru cât va fi ”suntem”..avem cursul festiv și banchetul peste două săptămâni; that should be fun!

Adina mă întreba zilele astea dacă să își posteze ceva ce ei i se părea prea intim. Ce înseamnă prea intim pentru un blog? Că scri marca tampoanelor pe care le folosești, sau cât de des faci sex (dacă faci cu prezervativ, în ce poziții etc.), sau ce boli ai avut în familie, sau că simți o atragere fizică pentru prietenul tău cel mai bun, sau că ai complexe sau ce?
My belief is that if you are ok with it, everybody else will be OK with it. For example, I love the song and I consider it a turn on, even though for some it can be offensive (adică cum?!).

 

Buc’09

Ha! E de-abia ora 11 și eu sunt pregătită să plec: bagajele făcute, păpica pregătită în frigider etc. etc. A început să îmi intre în mână chestia asta. Totuși, nu vreau să devină obișnuință.

PRIME Buc, CNSC, Lăptăria lu’Enache here we come!

 

O zi cu soare și cu multe ciocane

Am făcut-o și pe asta. La rugămintea lui Sis (The tiny dangerous one) am mobilizat gașca PRIME și ne-am dus pe șantier la Habitat pentru Umanitate.

A fost o dimineață grea, cu multe alarme puse pe snooze, cu multe mormăieli și cu cafea făcută și uitată acasă. Ne-am adunat la locul cu pricina, ne-am ales câte o cască, ne-au fost împărțite sarcinile și ne-am pus pe muncă. Am socializat cu ceilalți voluntari, am făcut glumițe între noi, am jucat baschet cu copii de acolo, ne-am dat cu ciocanele peste degete/picioare/orice os (what were the odds, ha?), am săpat un șanț, am făcut beton, am cărat nisip cu roaba, am scos cuie din scânduri, am tăiat lemne la circular, am făcut schimb de sandwich-uri (”poate data viitoare mă sărută” ) ), ce mai, am făcut de toate! Cu chiu cu vai, după pauzele lungi și dese, am terminat sarcinile la timp. Și ne-am și bronzat!

Felicitări voluntarilor din PRIME și de la CVCN! Good teamwork!

 

Bobo a bătut-o pe Dia

Din seria ce fac studenții când se plictisesc la BCU (Biblioteca Centrală Universitară) de citit, făcut planuri de licență, desenat logo-uri pe șervețele, stat pe mess/hi5/facebook etc. și mers la barul bibliotecii.

Ei bine, să vă zic ce am făcut noi: ca tot studentul am ieșit să ne dezmorțim și să fumăm o țigară (imperios necesară!). Stăteam noi frumos afară, la aer curat și fumam. Eu, cumințenia întruchipată, nu aveam stare și săream dintr-o parte în alta. Le-am zis celorlalți studenți emineți cu care eram (Bobo, Adina și Paul) să facem pogo și mă apuc să fac pogo pe acolo cu Adina.

Nu era destul de fun, trebuia să integrăm și băieții (care faceau chestia aia pe care o fac bărbații și pe care femeile nu o pot face din cauza sânilor – săreau burtă-n-burtă), moment în care îi zic lui Bobo să facă pogo cu mine. Îl rog frumos să se dea la o parte din fața geamului că poate îl împing în el (eu,voinica). În clipa în care Bobo a țipat PLACAJ (cică la ei la Sugițeava așa e) am sărit și ne-am împins. Rezultatul: Dia practic a zburat! (yes, pigs can fly:)) )

Normal că următoarele 5 minute am stat pe jos, întinsă, râzând. Ceilalți trei erau încă în dubii: să ma ajute, să se abțină cât mai bine din râs, să cheme Poliția/Salvarea sau să stea și să se uite la mine și să râdă ca niște băiețași ce sunt.

Morala: nu încercați să vă scrieți lucrarea la BCU! Ajungi cu coate zgâriate, buze umflate, prietenii destrămate.

Cam așa arăta Dia:

Bobo, serios, sunt OK!