Sinonime vs Antonime

Într-o societate în care toţi purtăm câte o masca, credeam că am reuşit să descopăr misterul, să “citesc” oameni. ["Man is least himself when he talks in his own person. Give him a mask, and he will tell you the truth."-Oscar Wilde]

A cunoaşte pe cineva în zilele noastre e ca şi când susţii că şti ce poate face telefonul tău: ok, îi cunoşti funcţiile, ai un manual de utilizare pentru el, te anunţă când se descarcă bateria, dar nimeni nu-ţi spune că după două luni ţi se zgârie ecranul, că e posibil să nu îţi mai funcţioneze joystick-ul etc. E incredibil cât de repede putem trece la o non-relaţie cu prietenii noştri, cât de repede se pot updata, schimba cu un alt “model”.

Am observat că ne proiectăm în alte persoane, ne regăsim în istorisirile lor, ne compătimim reciproc, devenind sclavii complăcerilor. Pe urmă ne motivăm să trecem de nivelul la care eram în urmă cu 5 ani, să atingem următorul prag din piramida lui Maslow, doar că de cele mai multe ori scopul se schimbă pe parcurs, ne “îndulcim” obiectivele, de unde rezultă regresul.

Omul este o fiinţă sociabilă. Nimic nou. Mai mult, omul este caracterizat de multe alte atribute, care într-un fel sau altul, îl definesc ca persoană într-o societate, îl plasează într-o anumita “pătură socială”, îi conferă un anumit statut etc. Ce se întâmplă când nu e aşa? Cine are dreptul de a închide acest cerc? Cine a creat şablonul?

Trăiesc după principul “what goes around, comes around”, dar la urma urmei cui dăm socoteală? De ce m-ar preocupa aşa de mult ce va fi şi ce consecinţe au faptele mele şi de ce nu iau lumea aşa cum e acum, în timp ce scriu aceste rânduri? Va conta pentru cineva dacă reuşesc glorios sau daca eşuez lamentabil? De ce doar Ioana D’arc să fie o eroină?

De ce ne complicăm viaţa când avem un scenariu aşa clar? E curiozitate? Imaginaţie? Curaj? Prea mult timp liber?

Poveştile au tot timpul final fericit. Binele câştigă de fiecare dată. De ce să promovăm doar ideea de pozitiv, frumos, bun, optimist, când toţi suntem conştienţi de prezenţa antonimelor? De ce maximizăm efortul şi minimizăm răsplata? Dacă tot ştim şi ne place să ne jucăm cu vorbe, de ce nu o facem în mod constructiv? Măcar de dragul minciunii.

Nu e nevoie să ne închidem într-un seif părţile bune; şi ce dacă vom fi judecaţi că am luat decizia cea corectă? Faptul că Adam a mâncat mărul e până la urmă greşit? Doar totul e bine când se termină cu bine …