E aici, al doilea PR TEA. Uite aşa adunăm ediţii PR TEA la portofoliul PRIME Cluj
De data aceasta e în Corvinus Pub (şi asta nu pentru că eu sunt din Hunedoara iar logo-ul celor de la pub duce cu gândul la castelul din Hd), e tot într-o joi, 3 decembrie, de la ora 18.00. “One man show-ul” e Călin Crainic, căruia îi place să vorbească murdar despre relaţia dintre consumator-brand . De data aceasta va ridica în slăvi consumatorul! Vă aşteptăm, deschişi la discuţii, să veniţi cu critici, sugestii, opinii, păreri etc!
Cât despre PRIME, avem baby members noi! ..semnăm parteneriate, desenăm afişe, încercăm să ne teambuilding-uim, avem brief-uri noi şi tăt felu adiacente.

Alineatul II din post: întâmplări din viaţa subsemnatei.
» mi-am luat tenişi de fiţe, de la Converse;
» m-am împiedicat, în birou, şi am căzut cât sunt eu de “uşoară” de faţă cu toată lumea! morala: acum scrie pe prag “Diana, AI GRIJĂ!”
» mi-am şters contul de Hi5, mi-am dezinstalat messenger-ul şi gtalk-ul şi acum folosesc Digsby şi Trilian.
» mi-am cumpărat cărţi despre relaţii publice, strategii de comunicare şi direct marketing.
» încă nu mi-am verificat lista cu rezoluţii pentru noul an de anul trecut, dar deja o am pregătit pe cea pentru anul viitor;
» am participat la un fel de treasure hunt, care a meritat toată oboseala;
» mi-au apărut pentru prima dată cearcăne;
» folosesc deranjant de mult sintagma “social media”;
» I love brands, therefore I help consumerism grow!

Dar hey, ce mai contează? Noi să ne twitteruim!
Pe joi,
diana elena

Ok, the dice have been cast again. Împreună cu echipa mea de prieteni cu superputeri “ne-am dat peste cap” (şi nu în sensul de palme) şi am organizat primul PR Tea din Cluj.
Ce e PR Tea? O să aflaţi de mai jos. Aşa arată textul de promovare on-line (grupuri yahoo, Facebook, Twitter etc.):

Permite-ne să te invităm la PR Tea, un eveniment dedicat studenţilor interesaţi de domeniul PR-ului şi al advertising-ului.
Evenimentul se află la prima ediţie, iar pentru această primă întâlnire am ales ca temă „Branding-ul personal”. Cu toţii ne-am căutat numele pe Google, nu? Noi, cel puţin, am făcut asta. Branding-ul personal reprezintă tot ceea ce facem pentru noi: Facebook, Twitter, blog personal, hi5 nu, dar să fim serioşi, majoritatea am avut sau avem. Ne interesează să socializăm sau să ne facem din nume un „brand”?
Pentru primul eveniment ne onorează cu prezenţa un „brand” între bloggerii români: Jeg. Sau Darius Groza. Darius este unul dintre cei mai cunoscuţi bloggeri, el făcându-se cunoscut printr-o serie de „chestii”: pe el l-a făcut Traian Băsescu un „puiuţ de comunist”, în spoturile sale apare Adrian Năstase, apare Victor Ciutacu şi nu a întârziat să-l pomenească şi Mircea Badea. Cum ajungi acolo? Branding personal.
Poate haina nu îl face pe om, dar dacă omul îşi face singur hainele…
Evenimentul va avea loc în această joi, 29 octombrie, la Cafe Bulgakov (str. Inocenţiu Micu Klein, nr. 17), la mansardă, de la ora 18.00.
Înscrierile pentru eveniment se fac la adresa de e-mail pr.tea@clujnapoca.ro, până pe data de 28 octombrie 2009.
Vă aşteptăm cu ceai cald şi cu Jeg.

Iar afişul arată aşa:

Trebuie să îi mulţumesc în mod obsesiv Roxanei, pentru că ne-a dat un “boost” cu pregătirea designului pentru PRIME Cluj. A făcut o treabă neaşteptat de bună: a respectat deadline-uri, a venit cu idei creative, s-a implicat afectiv în tot proiectul, a fost “purple gal”. Mulţumim!:)

Vizitaţi blogul PRIME Cluj! Vă aşteptăm joi.

Într-o societate în care toţi purtăm câte o masca, credeam că am reuşit să descopăr misterul, să “citesc” oameni. ["Man is least himself when he talks in his own person. Give him a mask, and he will tell you the truth."-Oscar Wilde]

A cunoaşte pe cineva în zilele noastre e ca şi când susţii că şti ce poate face telefonul tău: ok, îi cunoşti funcţiile, ai un manual de utilizare pentru el, te anunţă când se descarcă bateria, dar nimeni nu-ţi spune că după două luni ţi se zgârie ecranul, că e posibil să nu îţi mai funcţioneze joystick-ul etc. E incredibil cât de repede putem trece la o non-relaţie cu prietenii noştri, cât de repede se pot updata, schimba cu un alt “model”.

Am observat că ne proiectăm în alte persoane, ne regăsim în istorisirile lor, ne compătimim reciproc, devenind sclavii complăcerilor. Pe urmă ne motivăm să trecem de nivelul la care eram în urmă cu 5 ani, să atingem următorul prag din piramida lui Maslow, doar că de cele mai multe ori scopul se schimbă pe parcurs, ne “îndulcim” obiectivele, de unde rezultă regresul.

Omul este o fiinţă sociabilă. Nimic nou. Mai mult, omul este caracterizat de multe alte atribute, care într-un fel sau altul, îl definesc ca persoană într-o societate, îl plasează într-o anumita “pătură socială”, îi conferă un anumit statut etc. Ce se întâmplă când nu e aşa? Cine are dreptul de a închide acest cerc? Cine a creat şablonul?

Trăiesc după principul “what goes around, comes around”, dar la urma urmei cui dăm socoteală? De ce m-ar preocupa aşa de mult ce va fi şi ce consecinţe au faptele mele şi de ce nu iau lumea aşa cum e acum, în timp ce scriu aceste rânduri? Va conta pentru cineva dacă reuşesc glorios sau daca eşuez lamentabil? De ce doar Ioana D’arc să fie o eroină?

De ce ne complicăm viaţa când avem un scenariu aşa clar? E curiozitate? Imaginaţie? Curaj? Prea mult timp liber?

Poveştile au tot timpul final fericit. Binele câştigă de fiecare dată. De ce să promovăm doar ideea de pozitiv, frumos, bun, optimist, când toţi suntem conştienţi de prezenţa antonimelor? De ce maximizăm efortul şi minimizăm răsplata? Dacă tot ştim şi ne place să ne jucăm cu vorbe, de ce nu o facem în mod constructiv? Măcar de dragul minciunii.

Nu e nevoie să ne închidem într-un seif părţile bune; şi ce dacă vom fi judecaţi că am luat decizia cea corectă? Faptul că Adam a mâncat mărul e până la urmă greşit? Doar totul e bine când se termină cu bine …

It’s gonna be my type of year; it keeps getting better and better and 10 should be just the right number.
Thumbs up!

Nu era o greu să-i răspund la întrebare; ştiam motivul pentru care scriam pe blog: era o modalitate prin care îmi ţineam prietenii la curent cu ce se întâmplă cu mine. Iar de când m-am oprit din scris am primit reclamaţii, nemulţumiri, cereri să încep să scriu din nou .. Nici nu-mi aminteam ultimul post pe care l-am pus (şi pe deasupra ţineam minte că am tema cu gărgăriţe); WordPress ar fi putut la fel de bine să-mi şteargă contul.
Dar şti cum e vorba aia: ce e rău nu piere! Aşa că încerc să îmi îndeplinesc atribuţiile de bună prietenă şi o promit că EI o să aibă ce citi din nou.
Mi-am terminat/susţinut/uitat deja licenţa.
Am fost la cabană, în cel mai nepotrivit weekend, dar a ieşit cu multe amintiri/poze/poveşti de transmis copiilor şi un puzzle rezolvat.
Am animat pentru o clipă atmosfera din centrul Clujului.
Am fost şi eu în sfărşit în vacanţă cu Ale.
Am fost în road-trip cu mom şi auntie.
Am fost solidară cu sis.
Am stat în Cluj pe timp de vară.
Încă sunt fan şi client Starbucks şi Mc.
Nu am avut nici un accident cu maşina. (:D)
Tot nu am maşina mea.
Mi-am şters un lucru de pe “Things to do before I die” (oricum nu schimbă situaţia, pentru că adaug zilnic altul).
M-am înscris la master şi surprinzător, chiar am reuşit.
Încă nu i-am dat cadoul Laviniei pe care i l-am adus din state.
Dar i-am luat deja cadou lui Adrian.
Că veni vorba, nici lui todea nu i-am luat cadou; nici lui Ale.
Am adresa mea pe imaginetact.ro .
Numărul de oameni care nu mă vor pe lângă ei când spun bancuri a crescut considerabil.
Încă fumez.
Hmm..Some will say I procrastinate, I say I am taking my time.

Pretty cool:

Ca seruuuss
Despre faptul ca am fost idle pe wordpress de ceva vreme buna ma voi scuze in posturile ulterioare.
Acum am ceva mai important de facut: sa o fac pe Ale sa planga!!
Pentru ca este ziua ei astazi, pentru ca ea este o printesa si in timpul ei liber, pentru ca a spalat vase la munte, pentru ca ne calculeaza caloriile atunci cand mergem la Mc, pentru ca este “Aduta lu’tata”, pentru ca ma omoara cand jucam Risk (“No offence, tot te iubesc!”), pentru ca se agita mai rau decat s-ar agita Amy Winehouse daca nu si-ar lua pastilele, pentru ca datorita ei ne-am luat examenul la Semiotica, pentru ca tine la mine chiar daca sunt “comerciala”, pentru ca a plans in Gene si la cursul festiv si la Belis, pentru ca a luat 10 (:D) la licenta, pentru ca John Cage e unul dintre personajele ei preferate, pentru ca eu sunt Izzie si ea Meredith, pentru ca il lasa pe Luci acasa si iese cu fetele, pentru ca desi nu ne-a adus cadouri din Dubai ne-a adus din Euro trip, pentru ca isi ia de fiecare data Coffee of the Week, pentru ca mai are de scris inca o licenta (I love you, but I will use Valium this time.), pentru ca pentru ea Advil e un fel de E, pentru ca desi stie ca sunt sifon, inca are incredere in mine, pentru ca sub nici o forma azi nu va fi o zi speciala .. tocmai de aceea nu-i voi spune La Multi Ani !

Da, in sfarsit o sa pot sa fac jogging. Parcul Feroviarilor este la un pas de mine si mereu m-am intrebat de ce nu sunt copii cu bunicile lor acolo, de ce nu vad flori inflorite, de ce nu se aud rasete de copilasi..ei bine, asta se va schimba: sambata va avea loc o actiune de ecologizare! Mai multe detalii aici
Let’s join them and make everybody happy! (including me:D)

Pentru ca eu scriu chestia aia cu L, recenzii/proiecte, iau decizii, incerc sa imi gasesc locul, invat zilnic de la my personal guru (socuri electrice ), incerc sa ma las de fumat si tin si cura in acelasi timp (nu o sa mearga niciodata) si multe altele, Diana a scris un post in locul meu.

Cine e Diana? Diana este un eu, cu un an mai mica. Diana mestereste aici. Diana, impreuna cu echipa ei, a luat locul III la OC. Si locul II la Proiectul P (chiar daca pentru mine, toti au fost “cei mai buni”).
De ce Diana? Pentru ca e singura pentru care nu am sentimente de ura din cauza faptului ca o cheama Diana. Pentru ca m-a intrebat ce sa faca. Pentru ca a acceptat sa scrie pe blog, despre orice. Pentru ca ma va lua cu ea la TIFF. Pentru ca inca o cred ca imi va face bors. Pentru ca in ultima vreme numele “Diana” ma face sa zambesc. Pentru ca mi-a zis ca ma respecta.

Acest post este scris pentru că Diana m-a pus. Să am ceva de făcut în timp ce ea își face licența, spunându-mi scrie: „experiențe din facultă, de la Buc, orice”.

În fine, acest proces interogativ ce a erodat?

P.S. Multumesc ca ai acceptat “internship-ul” acesta. ;;)

This my way of saying “Congratulations” to the newly weds!
May you live happily ever after. Congrats, cuz!