Păi?

Știți genul ăla de oameni care fac tot felul de trucuri cu cărți? (și aici nu mă refer la faptul că știu să joace șeptică sau kems ) )
Ei bine, Andi e genul ăla de om, care știe trucuri.
Mi-a zis că se ocupă de ”business-ul” ăsta de vreo 4ani..ce-i drept, că îl tot vedeam eu pe la Hunedoara, în față la Casa de Cultură, cu o gașcă strânsă în jurul lui și nu înțelegeam ce vinde el de are așa mare succes. Ideea e că a venit la Cluj și așa m-a cucerit.
Frate, știe trucuri!! El zice că știe în jur de 30. Acum că sunt mai multe sau mai puține, o să aflu doar în momentul în care o să am răbdarea necesară să stau să mi le arate pe toate.
Preferatul meu e cel cu îngerii, dar deocamdată nu are clip la el. Așa că îl pun pe ăla cu asu de negru, pe ăla cu popii și pe ăla uite cartea, nu e cartea.

Acum, sunt ele un instrument prin care și-a construit o viață socială sau pur și simplu îi place să le facă? Ce satisfacție ai când nu îți iese jocul? Ce faci dacă se prinde lumea de truc? Ce faci dacă dai de o blondă în public? (bine, la ultima întrebare dacă mai adaug că arată bine blonda, știm cu toții ce ar face Andi ) )

Deci Andi, aka Asu’de Negru aka Mercury Gnomu, care e de fapt povestea ta?

Buna, sunt Diana si sunt trista!

Mi-e lene..am obosit..sunt satula de Bine.Vreau mai mult de atat. De unde pot sa cumpar juma de kil de "Sunt perfect"? Sau macar "Sunt mai mult decat bine".
Poate ca sunt doar frustrata..sau incapabila sa fiu mai mult decat BINE. Sau poate am doar noroc la carti..:-??

Poate ca sunt trista pentru ca Bobo nu a castigat niciodata nimic, sau ca Todea nu are un Mini, sau ca lui Paul i-a furat un batranel plasa de la Penny Market, sau ca Vio inca nu l-a ingropat pe TenTen, sau ca batranii ocupa locul degeaba in troleu, sau ca e prea frig afara, sau ca nu mai avem cafea la birou, sau ca nu am luat cainele ala din parcare acasa, sau ca imi moare motorul la masina in intersectie ( patzashti! ), sau ca nu am Dr.Pepper, sau ca e scump gazu`, etc..

Voi de ce sunteti tristi cand sunteti tristi?

Povestea târfelor mele triste

A doua leapşă primită. Aş fi vrut să postez mai repede, aş fi vrut ca regulile să fie mai provocatoare, aş fi vrut să nu îmi ia atât timp să mă hotărăsc care carte să îmi sară în mână..

Lepşa era aşa:
1. Pune mâna pe prima carte care “îți sare în cale”
2. Deschide-o la pagina 68 (dacă sugerez pagina 69 mă faceţi obsedat sexual)
3. Caută a 3a frază/propoziţie
4. Scrie pe blog următoarele patru fraze/propoziţii.
5. Ai grijă să “mănânci” din fiecare frază/propoziţie al 2-lea, al 5-lea şi al 8-lea cuvânt, iar la sfârşit de frază/propoziţie să adăugaţi “motan chipeş”.
6. Trimite leapșa mai departe la câți oameni “vrea mușchii tăi”.

Şi fiindcă eu sunt obsedată sexual, am ales pagina 69. Cartea se numeşte Povestea târfelor mele triste şi e scrisă de Gabriel Garcia Marquez. ( one of my favorites )

N-am să uit vreodată privirea ei întunecată pe când mâncam: De ce m-ai cunoscut atât de bătrân? I-am răspuns adevărul: Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simţi.
De atunci am avut-o în minte atât de limpede, că făceam cu ea tot ce pofteam. Îi schimbam culoarea ochilor după starea mea de spirit: de culoarea apei dimineaţa la trezire, de culoarea siropului când râdea, de culoarea focului când o supăram.

N-am uit vreodată privirea întunecată când mâncam: De ce m-ai cunoscut atât de bătrân motan chipeş? I-am adevărul: Vârsta e cea care o ai, ci accea pe care o simţi motan chipeş.
De am avut-o minte atât limpede, că făceam cu ea tot ce pofteam motan chipeş. Îi culoarea ochilor starea mea spirit: de culoarea apei dimineaţa la trezire, de culoarea siropului când râdea, de culoarea focului când o supăram motan chipeş.

*Leapşa merge la Kittycat pentru că ea mi-a dat cartea să o citesc. I know you will rock at this one, kitty!